Imi stai in mugurul fiintei tale Cu sanii mici si tari ca piersici crude Si te-arcuiesti din crestet pana-n sale In jocul nou ce-ai invatat cu trude.
Din soarele care-a trecut prin tine Pastrezi pagan un parg de primavara, Si razi, in bratul ce te strange bine Cu dintii albi si ascutiti de fiara.
Esti numai trup, dorinta si-mplinire,
De tine nici un gand nu s-a legat,
Si vremea - lipitoare azi subtire -
N-o simti de piept rotund cum te-a muscat
Dar eu o simt, simt clipa cum se schimba. N-am implinit intaiul tau sarut, Mireazma lui e inca pe-a mea limba, Cand trupul tau pricrul si-a pierdut
Amantii sunt sculptori sculptand in apa, Tubirca niciodata nu se-ncheaga. Ce-i pieritor ca fum albastru scapa. Sunt blestemat sa te doresc intreaga.
Din tine vreau sa fac in piatra sfanta Un torso sfant, stralucitor prin timp Doar ce-i etern in sufletul meu canta; E praf al mortii tot ce nu-i Olimp.
Te vei topi, san al iubirii, maine! Tu, san al artei, vei trai rotund. Prin apa vremii bustul clar ramane Cum vezi prin valul raului un prund.
|