Gradina, unde tanar am invatat iubirea,
Copaci inalti, pe care si vara, si-amintirea
Iti tes in taina mreaja de ganduri si de foi,
Si tu, fantana: unda si nimfa, umeri goi
De nori in dezvelire, oglinzi intunecate
Ce darabana seara spre porti inchise bate?
Reginele de piatra raman, dar noi, dar noi?
Colunul de-altadata oprit din zbor greoi,
Si rasul tau, copila iubind intaia oara,
Si apa care plange si pasarea ce zboara.
Jardin du Luxembourg, Paris
|