Cand noaptea mi se lasa pe pleoapa,
Ursita zilei de-astazi de-a apus,
Vuind ma fura vremea ca o apa
Si-o iau pe firul sangelui in sus.
Mijesc din umbra stepe nesfarste
Necheaza-n vantul zorilor un manz.
Scad focuri. Corturi cad. Se zbat copite.
Deodata soarele pe suliti, darz!
Deodata-n mine tot vartejul stepii,
Tot dorul meu in vantul ei rapit!
Vultanul, cand l-au desteptat sirepii,
Din ierburi cu-aripi aprigi a zbucnit.
Strunindu-mi murgu-n loc, ramas cu palma
Deasupra ochilor; ii vad urcand
In soare aripa de foc, de-a valma
Cu sufletu-mi navalnic si nenfrant.
Si-n urma lor, cand i-am pierdut in zare,
Un chiot am zvarlit asa pagan,
Ca peste tari si veacuri tot imi pare
Ca imi aud naprasnicul stapan.
|