Cand pana-n zari e campul numai iarba
In jocuri de lumina si de vant,
Cand herghelia se repede oarba
Si-l vantura cu coama la pamant,
De-mi suna-n cer intaiul tunet goarna
Si bubuie din departari in departari,
In sange mi se dezmorteste iarna
Si ce-a fost mort invie din uitari.
Pe roib calare o pornesc cu zorii.
Oprit cu ochii roata pe gorgan,
Adulmec vantul si aud cocorii
Vestind din cer samanta altui an.
Atunci, infricosat, descalec iute
Lipind urechea de pamantul viu.
Si din afund de lumi raspund pierdute
Popoare rascolite din pustiu.
Aud prin vreme scartait de care.
Galop adanc vuind spre rasarit.
Si inima imi bate tot mai tare
Chemandu-ma cu sangele meu scit.
|