Dar netezind alene al rochiei larg fald,
Domnita-nlantuita de vraji medievale,
Sub desflorirea serii ce-n juru-i se pravale,
Asculta caprioara sosita ca herald.
— ”Cuprinde-ma, domnita, cu bratul mic si cald,
Si sa pornim Nuntasii au poposit in vale.
Viata te asteapta cu surle si chimvale,
Si vreau in ea si visul, si ochii sa ti-i scald.”
Domnita ii raspunde: ”Le spune, dulce crainic:
“Domnita multumeste strainilor ce-o vor,
Dar simte-n asta seara ca visul e mai trainic,
Nedepasind sfielnic gradina intre ziduri
Cu pajistea mai moale ca lana din covor,
Mai verde decat fierea pe smaltuite bliduri.”
|