Cu-o singura sfortare-ncordand vanjosu-i umar
— Un urias urcandu-si poverile ce-l strang —
Pletosul deal, din vale sui cu vii si crang
Ca sa-si revada tara cu sate fara numar,
Cu casele: mioare, si turlele: pastori,
Ce-au coborat pe verdea campie argesana,
Cu drumul ce-nsoteste inceata caravana
De salcii plangatoare si plopi pribegitori;
Tinutul unde seara din lunci si din zavoaie,
Ca si argintul sprinten, viu apele sclipesc,
Si unde clarul cantec de clopot crestinesc
Apropie colina de-a cerului vapaie.
O, varf de deal! O, capat linistitor de drum!
Opresc aicea pasul si imi dezleg privirea,
Cand prin amurg se-nalta, visand nemarginirea,
Din fiecare casa un crin inalt de fum.
|