Visai de o cetate pe margine de mari
Trec peste ea cocorii zburand spre alte tari.
Pe cer pier nori tarandu-si penumbra de pamant
Fug leganand corabii catargele in vant.
Intrai tacut intr-insa, umblai in lung si-n lat
Se inalta doar murmur de ape, departat.
Urcai pe scari de piatra in turle pana-n nori
Se auzea doar freamat de aripi de cocori.
Dormea pe veci cetatea: un straniu mauzoleu
Si, cum priveam, simtit-am ca mortul eram eu.
|