La lumina lunii vreau la noapte
Sa-ti arunci navodul de pe tarmul
Insulei, de unde marea poarta
Argint-viu pe tava peste care
Licaresc in jocuri de sidefuri
Solzii apelor ca o matase
Unduindu-si moale fosnitura.
Si de tragi de plasa grea, s-aduca
Pe nisipul ud de spuma lunii,
Straveziu de vis, un straniu peste,
Zeu marin nascut din indragirea
Valului cu raza intr-o scoica
Ce-si deschide miezul roz pe prundul
De margean al pesterilor marii.
Cu ochi turburi inca de vedenii
Si smuls lor, la tine sa se-uite
Ca prin ceata altor lumi — cu ochii
Incleiti de sarea nemuririi.
Tu sa-l ierti de moarte, dandu-i drumul
Si de-atunci in fiecare noapte,
De e luna, sa cobori pe plaja,
Si scotand din san nostalgic fluier,
Sa-l rechemi la tarm — si El sa vina.
Desfacandu-se de ape, sa rasara
Chipu-i proaspat rupt din vesnicie,
Ochii turburi inca de vedenii,
Si sa stea sub scanteierea lunii
Impietrit de viersu-ti pana-n zori.
|