Draga Ioan M, Nimic nu s-a intimplat de cind nu ne cunosteam. Acum, ziua iti tese acidul cu bunavointa unui viol. Acum nu mai stiu ce era din tot ce parea foarte fix. Prind si cuvintul acum ca pe o giza pe pagina si cred ca prezentul e singura dovada a intimplarii in lumea asta de destine. Sau de auguri, sau de haruspicii, sau de intestine, de interioare care trag de afara cu miinile pline de singele lui eu si tu. Si daca ne-am stringe toti oamenii intr-o parte si realitatea in alta parte, nu am vedea mai bine relatia? Draga loan, ai grija, te rog, de ce se intimpla.
Draga Liana D., Aici lucrurile nu merg cum trebuie
sigur, nu stiu cum ar trebui sa mearga lucrurile si, in
general, sintem satui dupa atita impunere. Aici, un aici
pe care nu stim unde sa il plasam, asa cum exista un aici al
lui acolo la noi, sau un acolo al oricarui aici.
Cartea s-a spart, obiectul la care se refera s-a
spart si el, e singura magie pe care o cunosc.
Cum spunea cineva, si visele pot fi multiplicate.
Cum spuneam in 1981, "cartoane cu visele
de dimineata", cind credeam ca vom umple lumea
cu himere nonviolente. intre timp mii de morti
in care s-a simtit singura acceleratie a timpului.
Lumea e tot pe potriva, cit sa nu ne oprime,
cit sa nu cadem liberi, larta-ma,
fa-mi, te rog o favoare, ai grija de ea.
Draga Alexandru M., Am fost impreuna departe.
Poate numai citeva lucruri leaga doi oameni atit de mult,
Cum te-ai salva unul pe altul de la moarte. Cum
l-ai feri pe celalalt de impactul cu apropiearea. te ascult
Eu-tu. Suspendati deasupra Elvetiei visate de tine
ca o metafora a faptului ca trecem deasupra a tot
ce ne dorim mai mult. impreuna. A ramine,. A sta
pina si matele astea de drumuri, in mijlocul dezorganismului.
Ne-am privit putin ochi in ochi, ne-am vorbit, cum
ne-am tine in liceu de degetul mic al cuvintelor.
Cineva a venit pentru mult timp si nu a mai plecart
Ai grija de tine, cel din fotografiile de demult.
Draga Alina L., Linistea fiintei dumitale e benefica paginii. Cind scriu, foaia aceasta ingrozita respira mai calm. Sint cuvinte a caror echivalare e o crima. Sint camere ca niste carti, in interiorul paginat de secunde, lacuit si locuit e mai mult vacarm, mai multa indecisa decizie decit in secolul nostru. Decit in secolul lor. iti doresc multa sanatate si nu te omori pentru cuvinte.
Draga Romulus B., Amintirea timpului nostru, a vremii noastre. Cind ne cataram ca o vita salbatica pe aceasta casa. Cind credeam. Cind visam. Cind vroiam. Cind speram. Sa-ti recit dintr-un manual de karate. Sa-ti mimez mai bine o balada engleza. Ne-am cules viata din realitate cum ai culege folclor. Amintirea vocilor in camere fara auz. Fara vaz. Fara gust. Romulus, pleaca, aceasta casa e parasita.
|