peisajul ca un tablou
electric fara fire
aprins de un nerv
deodata inima ta sterge geamul cu
optzeci de gesturi pe minut
deodata plamanii tai
misca frunzele
un iepure traversand geamul ca punctul
saritor la nevoie al electroencefalogramei
sunt eu sunt eu sunt eu
si gandul despre asta deja gandit
mototolit aruncat undeva
asculti muzica sferelor de influenta despre lumea a treia si ultima despre reversibilitatea vietii si unicitatea existentei despre revolutia evolutiei filogeneza repetand ontogeneza
ti se face semn, nu, se dezabureste fereastra ti se face semn, nu, se aprinde un chibrit pe geam si cauti sa faci semn macar cu cinzeci de brate macar sa pui un petic la muzele acelea nelinistitoare
tu, ochi cu o fiinta in frunte
|