***
Nu, miine nu exista, e tarziu Dar am crescut si nu-ncap in sicriu Ce-l comandasem cind m-am renascut Acest sfirsit e-un vesnic inceput Din nesfirsitul ieri si miine, clar Noi pierdem nu recolta, ci hambar
***
Eu am luptat cu tatal
Lui Briseis
Si cu Briseis insasi, intr-un
Cort
Cernit de amintire si de
Ploaie
Eu, cel mai viu
Si tot mai mult mai mort
Cel care moare-n mine nu mai sta Ci pleaca pe un drum ce astfel e Precum un veac de mult fanariot Ce-a parfumat discret aceasta landa Cel care trece-n mine trece-not Precum si varful crucii ce ne Salva
impartit, razvratit impotriva mea insumi
Cind nu e timp de iubit
Si de cintu-mi din plinsu-mi
Teiul isi scutura floarea Cerul isi scutura steaua De pe podele, in luna
Se scutura cratera, reaua
***
Nainte de a zice o prezie
Din poezie nu mai e nimic
Doar trei cuvinte, te iu-besc
Si tac
Al lumii mare lac
Si marea lac
***
Nu voi mai schimba paltonul sau Caciula cu parul ravasit de libelula
Ce s-a oprit pe sinul tau acum Ea, nelipsita-n drum. Urmeaza sa ne lase amindoi De-ar fi doar doi, De-a fi sau a fi nu fi in doi
N-o spune nimanui numai creionul Si creierul o stie, el spionul Sybilei care spune sa nu mor Cupid de vorba, Cupid si dor
***
Cum te-am vazut, Lumina tu dintii Lumina tu, a slovei Capatii Atit de stinsa lumea ce o scriu Si-aud cum izvodesti, mi-e dor de tine Lumina din lumina, din lumina
Inventie a cerului senin Am fost eu, ce muri putin Inventie a Lunii ce luneste Pentru a prinde al privirii
Peste, si-al mijlocului anului, luneste De-a fi cu masca, fara masca, Sinceri
|