Ambroziada

Una singura din lunea asta pana-n lunea cealalta
Si tot asa de la o vreme incoace
EU: Care sa fie, daca e numai una singura?
AMBROS:
Care? zici.
Tu te-ai restr ucturat?
EU: Nu-nteleg ce spui
AMBROS:
Cum sa nu-ntelegi,
Cand asa de simplu te-ntreb:
Te-ai restructurat?
EU: De mult De cand m-am nascut, draga Ambros
AMBROS:
Eu nu te-ntreb, cand te-ai nascut
Eu te-ntreb, cand te-ai refacut
Ca nu te-am recunoscut
EU: Anume de asta e vorba
Fireste, da.
De mult, da!
AMBROS:
Dar eu nu pot
Nu-mi dau voie
Nu vor
EU: Ce-nseamna nu poti?
Cine nu-ti da voie?
Nu vrea?

AMBROS:
Am incercat in fel si chip,
Dar nu-mi iese nimic
..
Nici in spatiu, nici in timp
Pentru o marturisire mai intima
Ambros se da langa mine
si-mi sopteste la ureche:
Ma chinuie ma chinuiesc,
Dar de izbutit nu izbutesc
EU: Iata ce-i! Unde lucrezi?
AMBROS:
Asta-i! Am lucrat
La centr ul de metrologie
Metrolog superior
Om in lumea masurarilor

Intr-o vreme masuram
Numai cu metrul, cu kilogramul,
Uitand ca mai este, bunaoara,
Centimetrul si gramul
Ma temeam, cum de necazuri te temi,
Sa pronunt in sector
Micrograme angstremi
.
Si n-am mai putut rabda
Destul cu kilogramele estea,
Mi-am zis asta-vara,

Intr-o duminica seara,
Si-am pregatit pentr u luni
O cuvantare
De restr ucturare
EU: Fata de cine
Cuvantarea
Cu restructurarea?
AMBROS (tulburandu-se):
Cum, fata de cine?
Fata de seful de sectie,
Care sustine kilogramul si metr ul
Ca unitati de masura
De cea mai moderna directie
..
Si-ncep asa:
De astazi inainte
Eu nu mai sunt Ambros cel Vechi,
Ci Ambros cel Nou
Cu ambroziada s-a zis
.
Seful se uita la mine atent
Dar cumva nedumerit,
De parca vrea sa-nteleaga:
Sunt teafar sau m-am smintit

Pricep nedumerirea
Si-i zic:
Tovarase Rau
(Rau e numele sefului meu),
Vreau sa ma explic:
A ambrozia astazi cu kilogramul

Sau cu metrul
Inseamna a nu masura nimic
Aceasta o stii dumneata,
O stiu si eu,
Asa ca nu putem afir ma ca facem bine,
Unde, evident, facem rau
EU: Si cum a reactionat
Raul tau?
Ambros incearca sa-si aminteasca
intocmai cum a reactionat
Raul lui:
A rosit s-a galbenit a amutit
Iar cand s-a dezmeticit,
Dupa ce s-a dezrosit
Si s-a dezgalbenit,
Imi zice raspicat:
Ambros, sectia n-are nevoie
De un stricat
Sub masca de restr ucturat
Asa ca, du-te si fa incheieri,
Nu dupa vrere, ci dupa puteri
Anterior
Te-am numit
Metrolog superior,
Acuma, insa, imi vine sa rad
Si sa te fac metrolog de rand
Ori iti dai mintile la loc,
Ori nu te stiu deloc
.

Daca taceam, ca mai inainte,
As fi fost cine-am mai fost,
Dar pacatul m-a-mpins
Sa-i spun in loc de rau
Prost
Si-atunci magarul de Rau
A pornit o lupta cumplita,
Nu cu cine este el,
Dar cu cine vreau sa fiu eu
..
Mai intai l-a pornit contra mea
Pe unul ce cu tona masura
Apoi, ca sa deie pondere dramei,
I-a atatat si pe cei cu kilogramele
Fara scr upule, draga, de-a dreptul
Si-au masurat ideea cu metrul
Si tot ce e mai urat in metrologie
Mi s-a atribuit mie
M-au intimidat la tot pasul
Ca sa ma tem
Si de microgram, si de angstrem
Ma baga in niste notiuni
Din logica celor nebuni,
Iar Rau mi-a spus ca are un tel:
Eu sa nu fiu Eu, ci El.
Ambros face o pauza, dar nu de
lunga durata, apoi cu noi puteri
continua firul dramei:
Mai strasnic, insa,
E altceva

In sectia tovarasului Rau
Cu numele Ambros
Mai este inca unul,
Nu numai eu
Al doilea Ambros
Precum se obisnuia uneori
Sa i se zica
Are gura mare
La o minte mica,
Dar, incat si el e Ambros
Ceea ce eu vad pe fata,
El vede pe dos
Smecherul de Rau
Foloseste pe data situatia
Si astfel o dirijeaza,
Incat sa nu se simta
Ca eu am incetat sa ambroziez,
Fiindca al doilea Ambros
Si mai br utal ambroziaza.
..
Asadar, continua ambroziada
Altul e pestele, aceeasi e nada
..
Cum sa nu ma chinuie,
Sa nu ma abata,
Daca ma ambroziaza
Ca pe-o papusa de vata?!
..
Stii cu ce farsa-ntr-o zi
Ma ser vi?
A adunat intreaga sectie,

S-a asezat el insusi
La birou
Si-ncepe astfel:
Tovarasi, astazi il vom discuta
Nu pe Ambros cel Vechi,
Ci pe Ambros cel Nou
Il am in vedere
Pe Ambros-unu
Si nu pe Ambros-doi,
Caci Ambros-doi
Ambroziaza ca si noi
Asadar, cine-i intaiul la cuvant
Poftim, iata tribuna,
Si, hai, tovarasi, sa nu-ncurcam
Adevar ul cu minciuna

Au cuvantat vreo sase,
Ceilalti au dat din urechi,
Condamnandu-l pe Ambros cel Nou
Cu ambroziade vechi
Adica pe mine, nu pe altul,
M-au invinuit, precum ca-ncurc
Restructurarea cu restructuratul
.
Stii, draga, am observat la unul in gura
O bucata de metal uzat
Pe-un dintre cariat,
Cand tocmai acela a cascat,
Cand altul a strigat:
Jos cu Ambros!

Si n-am mai rabdat

(Mi-am amintit tot atunci
De un tip,
Care lovea cu ciocanul
Intr-un iepure
Ce nu murea, sar manul,
Iar tipul tot lovea si-l chinuia,
Incat carnea pe iepure se innegrea
De scarba si de tortura,
Si nu de gust in gura)
..
Da, si n-am mai rabdat
Cu Ambros? Dar care? intreb eu.
Mai intrebi? ma croieste
Cu ciocanul cuvantului Rau,
Din cauza mintii tale pe dos,
Ma compromiti pe mine,
Pe ei si pe-al doilea Ambros
Sectia noastra pana azi masura
Cu ceea ce-avea,
Dar tu vrei de azi incolo sa masoare
Cu ceea ce n-are?!
Nu se cuvine!
Trebuie sa apar sectia de tine
Aparand sectia,
Iti apar trecutul,
Concomitent si viitor ul.
Adica salvez directia.
Cand te-am facut superior,
M-am gandit si la viitor,

Da-n sufletul meu lumina
Ambroziada de candva
Si nu banuiam ca-ncurci metr ul
Cu prezentul
Nu trece, tovarase Ambros-unu!
Nu trece nici unul!
Consider, tovarase Ambros,
Ca restr ucturarea e de sus in jos
Si nu de jos in sus,
Precum ti-am mai spus
Pricepe, in fine
De la mine, nu de la tine
Daca n-ai insusit pan-acum miscarea,
Eu chem sa te judece-adunarea:
Tovarasi, printre noi
Sunt doi Ambrosi
Ambros-unu
Si Ambros-doi
Astazi e nevoie sa hotaram
De care ne izbavim,
Caci cu doi Ambrosi
Nu se poate sa fim.
Fiindca Ambros-doi
Ambroziaza ca si noi,
Propun pe viitor
Sa-l facem superior,
Pe cand primul Ambros
Mi se pare de prisos

Ce-a facut, ce-a durat,
Dar Rau m-a concediat

Pe cand Ambros-doi
Ambroziaza pe vechi
Cu ambroziade noi

Ce nu-ncerc, nu-mi iese,
Acest Rau e-un demagog de soi
Si-acopera plangerile mele
Cu ceea ce ambroziaza Ambros-doi,
De parca am fi frati
Sau poate o singura persoana,
Ia lighioana!
Nevoie, draga, pe capul meu,
Inchipuie-ti ca Eu nu sunt Eu,
Ci o minciuna de-a lui Rau.
..
S-a creat si o comisie
Sa descurce-ncurcatura,
Dar ce folos?!
Ambros? Poftim: Ambros!
Dar care Ambros?
Pe nimeni nu intereseaza,
Principalul e ca-n sectie
Se ambroziaza.
.
Asa s-au incurcat toate,
Incat nu mai sper
Sa dau de dreptate
EU (incerc sa-l compatimesc):
Nici nu stiu ce sa-ti spun
Te-as sfatui sa nu te lasi,

Caci lasatul
Mantuie satul
..
Incurcata trebusoara
AMBROS (hotarat):
Draga, asta nu-i trebusoara,
Ci un mare treboi ,
Care nu ca nu se descurca,
Dar mai tare se-ncurca,
Si care, fie vorba-ntre noi,
Ma face sa ma-nvechesc inapoi
EU: Ambros, nu ma sili sa rad.
Ai luptat atata vreme la rand,
Ca acum sa dai inapoi
Din cauza unui Rau de soi?
AMBROS:
Am inteles ca nu-i alta iesire
Am cantarit in capul meu
Sa ma duc astazi la tovarasul Rau
Si sa-i zic:
Stimate tovarase Rau,
Te-am stimat mereu
Si mereu te stimez.
Nu mai vreau sa fiu Ambros cel Nou,
Ci Ambros cel Vechi,
Si iarasi vreau sa ambroziez
..
Primeste-ma, rogu-te,-napoi
Sa ambroziem in doi
Si n-am nici o pretentie

Am fost Ambros-unu,
Dar pot fi si Ambros-doi
Principalul e ca vreau
Sa ma-nvechesc inapoi
Ce zici?
EU (ironic):
Frumoase cuvinte
De trait inainte
Si de mers inapoi
De la Ambros-unu
La Ambros-doi
Eu, iata ce-ti propun:
Ince pe r ugamintea asa:
Iubite tovarase Bun!
AMBROS:
Minunata idee!
La replica aceasta troleibuzul stationeaza, cobor grabit si lehametit
de atata vorba fara de folos cu ambroziada lui Ambros. Il parasesc pe
nenorocitul de om, care stie ce vrea, dar nu stie ce poate sau stie ce
poate, dar nu stie ce vrea:
Ambros! Ai nume fr umos,
Pacat ca numele tau
Nu-i cu tine,
Ci se uita la mine
Din cabinetul lui Rau
AMBROS (fara a-mi patrunde cuvintele,
raspunde cu o licarire de nadejde in glas):
Iubite tovarase Bun!
Asa am sa-i spun
Iubite tovarase Bun!

EU: (ca pentru sine, de parca l-as
privi pe Ambros intr-o oglinda):
Ii place, totusi, sa ambrozieze
Ii place
Ambroziaza, ambroziaza,
Dar de restructurat
Nu se restr uctureaza