Mi-i sete de ce vad intr-un cais,
Pe care-l tot aman, de care n-am mai scris
Astept un vers de-aproape patr u ani,
Ce-as vrea sa-l pot gandi cu floarea din castani.
Mi-i sete singular, de parca fac dreptate
Unor cuvinte dragi, ce vor a se desparte.
Repet in gand taceri, cedez si mi se pare,
Fantana asta-i fara de izvoare.
Mi-i sete-ndragostind cu setea un popor
Ce-n codr u-si face casa cu pridvor,
O, cum mi-i drag de el,
zidarul cel cuminte,
Ce-asaza-n petr uire nadejdea inainte.
Mi-i sete si de sete gura mea aduna
Zei vorbitori cu marturii de luna,
Sa nu potol cumva legenda ce-mi prezice
Un mar rotund de aur tot mai rotund pe-aice
|