Pe unde lunca-i indesita-n mura
Si bate vantul la un colt de casa,
Si n-are cand sa taca vorba-n gura,
Iar floarea se urzeste in matasa;
Pe unde arde gandul in covor
Si-o lingura s-amesteca-n fiertura,
Si sta de-un veac ogor langa ogor,
Cum oaia blanda sta la tunsatura;
Unde-n zenit te mangaie pe fr unte
Un soare potrivit unui meleag fecior,
Si, coborand cararile de munte,
O vorba simpla s-a umplut de dor;
Unde nu poti sa nascocesti fantana,
Caci ea de mult sapata e in lut,
Precum sapata-n luna e lumina
De-atatia ochi, in care s-a vazut;
Ce-n liliac si-n stanjenei rasare,
Vorbeste vis cu suf let de fiinta,
Si bate-n pom vestind ciocanitoarea,
Scorbura ei de trai si pocainta.
O, buni dalbosi si-au rasturnat ursita,
La radacini supusi ca sa se-ntoarca iar
Pe-un soare ars ce-l copie rasarita
In samburele dulce si-ntr-un ulei amar.
Mi se arata basmul nascand realitati,
Caci nu-s sfarsite cate-s in poveste,
Un crang scaldat de soare-n dimineti,
Ca sa-l aud cum sufla, ca sa nu uit ca este.
|