Auziti-ma!
Vedeti-ma!
E glasul meu, acela care poarta-o suferinta.
E vorba de suflet,
Caci trupul e-n afara insomniei mele
Rasfatati copii!
Ce sprintene si zvelte-s vorbele
Pe care vi le-ar unca Marea Gluma!
Ori asta e vestirea?
Arhivele vor geme a pustiu,
Stergandu-ne cu tusurile uitarii,
Ne vor inghiti in praful lor amar,
Si-atunci, ce treji vom fi
La propria-ne inmormantare!
Tarziu!
Galopam
Prin nopti si zile.
Am deplans un ieri,
Elocventa turnam in maine,
Dar Azi,
Acela Mare Azi,
Al cui ramane?
Pasarii ce-l urca pe aripi!
Acestei tari fapturi
Ce canta-n noi,
In fiecare,
Si-n limpede ne-ar unca
Din stramba tulburare.
O, rasfatati copii!
Priviti la scena!
Peste-un tablou
Actor ul Timp,
Jucand in Adevar
Cu alte haine-apare,
Si-ncepe un monolog
Cu diamante rare.
Dar noi?
Pamant?
Uitare?
Flori ce fara rod s-au scuturat?
Opriti-va!
Sa-aud,
Sa vad,
S-ascult
Glasul pasarii
Ce poart-o suferinta.
Cu-aripile in zbor
|