Cantecul de miercuri al pasarii

Din toate, vai,
Dezamagit se scurge!
Amplific doar ceea ce va
presupune-o soapta,
Iubirea, precum creste,
Simtindu-i apasarea,
V-o daruiesc cu mari succesiuni
Respingatoare
Nu va scuzati in fata mea!
Nici eu nu cer vreo scuza,
Marele raspuns se vrea satisfacut
Si-atunce, fiecare,
Propria-i piatra si-o rastoarna,
Si, respirand usor,
Ia o hotarare
Unica ce corespunde aerului
pe care-atatea veacuri l-au respirat
plamanii
Acesta ne e destinul.
La judecata lui,
Sobri, cu mintea clara,
Va trebui s-amanuntim
Memoria,
Pana la cel mai neinsemnat detaliu
Si-atunci, daca grijit-am
Doar luciul viu
Pe dinafara,
Prea stramtorand interiorul
Ce caligrafia
O inspiratie,

Muti, ca lemnul geluit,
Vom aste pta sentinta
Ce carii ne vor
Spune-o
O, incercuite ratiuni si spirite!
Pasarile celuia ce peste tot inseamna Eu
Rup rugina cercurilor voastre
Si iar flamande
Isi continua zborul
Spre ierbi cu suflet viu,
Pasuni neinterzise,
Acolo sa se cante,
Mult si-ametitor,
Pentr u-o totala ar monie