Pentru Isai Carmu
Un telefon, prietene! Prietene! Doar unul
Iti cer in saptamana, sa stiu ca nu ma uiti,
Mi-i teama sa ma vezi, mai bine sa m-asculti,
Ca-n singur chipul meu se baga inca unul.
Aceste judecati, ma iarta ca le spun
La receptor, in gol, pe conectari cu plata,
Dar cand vorbesc in fier, baloane de sapun
Plesnesc in vorba mea si-astupa gura toata.
Prietene, ce rar, in sunete ca noi
Trec ordinare vieti, umbland prin telefoane:
Tu stii ca se asteapta iarasi niste ploi?
Alo! Tu esti? Un te-ai pierdut, Ioane?
Prietene, mi-i clar, natura asta moarta
Ne-apropie, ne leaga cu fir ul ei satul,
Un glas din asta lume s-aude-n ceealalta,
Ne sarutam in vorbe si asta nu-i destul.
|