Dar cum ma mai astepti, tu, bastina, sa viu,
Pe-un cal buiestr u, print invingator,
Ori un batran zdrobit, cu par ul argintiu,
Rugandu-te sa-mi dai un metr u de ogor?
Dar cum ma vei primi la sanul dulce-al tau,
Cu inima-aciuata intr-un carbune stins,
Cu glasul tremurand intre pareri de rau
Si-un rest neinsemnat dintr-un avant de vis?
Dar cum ma vei cuprinde cu-nceata ta tarana,
Fecior plecat in zori si-ntors intr-un apus,
Asteapta-ma ca vin, aprinde-mi o lumina,
Ca m-am intors tarziu si anii mi s-au dus
|