De iepure

De iepure era ur ma-n fan
Si frica-n san
si era
de iepure plansul,
legatul si stransul,
iar ce-n capite se cladea,
cand de-amu se scutura,
tot de iepure era
Cand toamna, pana la ploi,
pe la secerat de papusoi
o ur ma aparea
de iepure era
Nu-i unul,
pare-se ca-s doi.
O iepuroaica si-un iepuroi.
Tot pe langa noi
De iepure, de iepure
viata-n sat,
ur ma pe hat,
pe pamant negr u primavara,
pe pamant verde vara,
in furtuna, in ploaie,
si-n papusoaie
Ca pe unde era-ntunecat,
era de iepure umblat.

Pe alb omatul
iarna,
de iepure era pasit
locul troienit,
ca iarna se vede mai bine
cine se teme de cine
ovina de lup
sau lupul de ovine
De iepure, de iepure
era viata-n sat
acelasi, un iepure,
in femeie si barbat,
pe fata
de lacrimat
si in r uga
acelasi, un iepure, o fuga
Un iepure vesnic alergator,
dar nepieritor,
de parca se ivea o scanteie
cand se-atingeau una de alta
doua firicele de mohor
un iepure, acelasi, nepieritor.