Elena, Elena,
Ma deseneaza mereu un copil,
Pe-o panza, in acuarela,
Ba apar fara sprijin,
Ba fara umbrela.
Elena, Elena,
Cand se-ntampla, copilul ma lasa,
Uitat intre lucrurile din casa,
Astept indelung sa ma cheme,
In alte culori si desene.
Elena, Elena,
Cand din nou pensula lui ma compune
Din linii limpezi si bune,
Ma bucur din nou in acuarela,
Ba sprijinit de-o iarba,
Ba-ndosit de-o umbrela.
|