|
Divizare la infinit
|
|
|
Noi ne uitam la ploaie. Curgea din pacea cerului,
Curgea nestavilit.
Ce gravitate! Iar stropul e for ma cea mai apta
Acestui infinit, pe care-abia in strop
Mai limpede-l simtim, atuncea cand acesta,
Sustinut de aer, pluteste cu aripi rotunde.
Doar in preclipa suspendarii-n aer,
Caci mai apoi, ciocnindu-se de niste forme dure,
Se divizeaza-n mii de stropi mai mici
Ce-aproape nu se vad.
Desi rotundul si-acuma nu se schimba,
El, totusi, nu e. A dispar ut.
Deci, stropul, divizat la infinit, dispare.
Aceasta-nseamna ca for ma lui
Difuza e ca-ntregul infinit
Asa-mi vorbeai, iar eu, privindu-te,
Mai mult vedeam ce spui decat intelegeam
Eu ma gandeam la plansul tau odata,
Cand tu plangeai cu stropi de ploaie,
Plangeai nestavilit
Un infinit al lacrimii, mi-am zis,
Un infinit
Abia acuma inteleg ce m-am gandit odata:
O divizare-n mii de stropi mai mici,
Rotundul, insa, si divizat ramane
Mai mult vedeam ce spui decat intelegeam
Eu ma uitam la ploaie,
precum odata m-am uitat la tine
|
|
Pune poezia Divizare la infinit pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.
Poezii despre:
|
|
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
Mari poeti romani | Alexandru Macedonski Alexandru Vlahuta Ana Blandiana George Bacovia George Cosbuc George Toparceanu Grigore Vieru Ion Barbu Ion Minulescu Ion Pillat Lucian Blaga Marin Sorescu Mihai Eminescu Nichita Stanescu Nicolae Labis Octavian Goga Stefan Octavian Iosif Tudor Arghezi Vasile Alecsandri Vasile Voiculescu |
|
|