Spicu-i spic tot lanul,
Un graunte anul,
Printre grau o fata
Trece-ngandurata.
Si cum trece ea,
Roua-n spice bea,
Si mai bea cu roua
Gust de paine noua.
O mangaie graul,
Cand i-ajunge braul,
In caldura soarele
Ii spala picioarele.
Da-n privire, seci,
De lumina reci,
Ochii ei ca vantul,
Graul tulburandu-l:
N-ai vazut tu spicul,
Unde mi-i voinicul,
Unde odihneste
Si la ce gandeste?
L-am vazut, fecioara,
Tanguia aseara,
La mijlocul campului,
In amurgul timpului.
Se uita cu luna,
Dar n-a vrut sa spuna,
Ce vedea, pe cine
Fat-Fr umos din paine.
Se uita departe,
Peste zi si noapte,
Dar ziua ce vedea,
Seara apunea.
Spune-mi, grau lumesc,
Unde sa-l gasesc,
Sa-i dau strop de roua,
Gust de paine noua.
Daca mergi-nainte,
Dai de foc fierbinte,
La sfarsitul graului,
La-nceputul raului.
Daca mergi-napoi,
Dai de sapte ploi,
Nimeni nu le trece,
Ca se-neaca rece.
Iar de stai pe loc,
Esti fara noroc
Loc fara folos
De nu-i Fat-Frumos.
Graul a vorbit,
Dr umul i-a cosit
Singura fecioara,
Ca in lume seara.
Dar n-a stat pe loc,
Loc fara noroc,
Si n-a mers-napoi
Catre sapte ploi,
Ci s-a dus-nainte
Catre foc fierbinte,
Focul cum ardea
Ea nu se oprea.
Graul se sfarsea,
Dorul n-o slabea,
Cat de-ntinsa vara,
Numai dor fecioara.
La sfarsitul graului,
La-nceputul raului,
Flacari s-au prelins,
Ca fecioara-n plans.
Fata cum plangea,
In lacrima stingea
Si oprea cu dorul
Focul si izvor ul.
Dragostea in strop,
Raul in uncrop,
Apa clocotea,
Fata lacrima.
Raul plin l-a plans,
Flacarile s-au stins,
Pieptul usurand,
Focul imblanzind:
Hai, focule, foc,
Lasa-mi cu noroc
Steaua si meleagul
Sa-mi gasesc eu dragul.
Cum asa vorbea,
Focu-l dezmierda
Si-l indragostea
Cu iubirea sa.
Caci avea dur ut
Dor neprefacut,
Si precum iubea
Adevar era.
Focul l-a-mblanzit
Si l-a potolit
Pe zgura, pe para,
Pe inima de fecioara.
Fata, fecioara,
Nu-i vara vara
Si norocul noroc
Far de dor si foc.
Iar norocul tau
Il pazesc mereu
Cu luna, cu soare,
Cu graul in floare.
Cu spice coapte,
Cu stele in noapte,
Cu sete si roua
Si cu paine noua.
Cum asa spunea
In jur se lumina,
In amurg cu sarg,
Pe lanul in parg.
Ca bobul in spic
Avea ochi de voinic,
Care vedea, tanguia
Si se-nspica.
Cum crestea spicul,
Se trezea voinicul,
Dar cum se trezea,
Graul se cocea.
Fata-l secera,
La piept il strangea,
Boabe aduna,
De fiecare-ntreba:
Tu, bob aratos,
Nu esti Fat-Frumos?
Si cum nu era
Ea-n lan s-adancea,
Secera cu spor
Cu iubire si dor,
Ca s-arata lanul
Ca vremea cu anul.
La mijlocul campului,
In amurgul timpului,
Asteptau in spic
Doi ochi de voinic.
Si cand i-a vazut,
I-a cules c-un sarut,
Ca-n spic se privea
Insasi dragostea.
Si l-a luat de mire,
De munca si iubire,
Precum ii dat lumeste
Celui ce iubeste.
Ca se mira si soarele,
Toamna-n dr um cocoarele,
Cum intinerea meleagul
Cu draga si dragul.
