Pier coroanele pe lacrimi
Inapoi, la radacini,
N-am vr ut rude in coran,
Dar nici robi printre crestini.
N-am vrut pruncii sa risipe
Plaiul, casa, cu incetul,
Ne-a fost eposul o oaie,
Ce-a pazit-o-n vremi poetul.
Am strigat Europei-ntregi,
N-avea timp sa ne auda,
In parfumul unor baluri
Ne cinsteau cu moarte cr uda.
Ne lipsea de ce-i al nostr u,
Ba o Viena, ba Berlinul.
Noi la mare-am plans Cetatea,
Pe la munti am plans Hotinul.
Pe la Roma-am plans credinta,
Pe la Moscova o soar ta.
Scurgem miere si din tarna,
Ca sa indulcim o Poarta.
Tari si multi, si numerosi
Tot pe noi sa ne supuna,
Ba o cr uce mazgalita,
Ba un cap de semiluna.
Tot pe noi sa ne rareasca
La mosie si dumbrava,
Cersetori copiii nostri,
Buni de prada si zabava.
Potrivit unelte i oarbe
De-a rari in varf Carpatii,
Linguseam strainatati,
Uneltindu-ne chiar fratii.
Ce popor? Un fel de iarba.
O pasune prea amara,
Ce ne-a fost intai mor mant,
Apoi bastina si tara.
Ce popor? Ba o fereastra
Pentr u tari, pentru sultani,
Cand se tavaleau cu pofta
Peste piscuri de Balcani.
Ce popor? Ce plata cere?
Ruble, galbeni sau techini?
N-am vr ut rude in coran,
Dar nici robi printre crestini.
Cum nu vrea? De ce nu roaga?
Potoliti-l cu straini.
Ori se muta in coran,
Ori e rob printre crestini