Ma uitam cum se jucau copiii
In piramidele acelea de aur,
Acolo, pe-o arie, la treierat,
De parca au fost adunate intr-o gramada
Toate stelele de pe cer,
Si nimeni nu mai tinea cont de-atatea stele cate erau.
Niste cai mancau din vraful cu stele,
Muscau varfurile piramidelor de aur,
Iar oamenii pana la brau
Stateau adanciti in intelepciunea aceea de aur,
In painea aceea.
Era intr-un tinut de codri,
Cu oameni smoliti si sprancenati
Cu totii uscativi si buni de gura
Incearca, imi zic, incearca si te ia la piept
Cu spancenatii acestia,
Daca vrei sa patr unzi statornicia codrilor,
Toate legendele tarii acesteia,
Pe unde stau stelele-n gramezi,
Iar caii mananca varfuri de piramide de aur,
Jaraticul pamantului acestuia,
Care arde palmele
Smolitilor si sprancenatilor din codri,
Ca-ntr-o veche legenda,
Pe cand calaretul
Hranea din palmele sale
Calul
Cu jaratic
|