Cu buze-nvinetite de cuvinte
A. B.
Si tot mai patimit, si tot mai dens cristalul, si tot mai alb
jaraticul in care intra calul
Si tot mai linistit, si tot mai leganat, si tot mai verde
fr unza inverigate soapte si tot mai grele buze
Si tot mai inaltata statuie fara maini, si tot mai grea se-
cunda-n joc de saptamani, si tot mai multa zi intr-un izvor
de ape, din care beau cu ochii batranile Odochii
Si tot mai argintie straluce floarea-n tei, cand, Logos, tu
te nasti din cantece-femei, de parca ari, si semeni, si culegi
un mare spic de aur al vietii noastre-ntregi
|