Intre flori de macies,
Ca un dor, petala roza
Rasufla parfum la geamuri
Peste-a verilor osmoza.
Si-ncalzea ograda noastra
Cu mirozna prelungita,
C-o mancam cu mamaliga,
O-ntingeam c-un dop de pita.
Si-avea gust nespus de bun,
Ca un strop de leac in gura,
Maciesul la fereastra,
Scuturat in bautura.
O poveste ce-o soptea
Prin amurguri vara vantul,
Coperind cu floare calda
Ce rotea cu noi pamantul.
Si-amintea fiinta lui
Mii de fete scuturate,
Ca-mi parea si vesnicia
Din petale colorate.
Asa mult aveam a-i spune,
Ca-l simteam cum sta pe buze,
Leganand pe creanga spinul,
Scuturandu-se de fr unze.
Iar cand toamna-l paraseam
Asa singur printre brume,
Imi parea ca se sfarseste
Cel mai dulce basm al lumii.
|