Maslinul oglindit

Si se-ngusteaza lacul in fr unza de rachita,
Iar apa-ntinde valuri in zbor uri de lacar,
Unde supun in vorbe ierburi unduite
Si-adun in timp un factor stramosesc,
Prin zilele de toamna cu inima culeg
Albine reci si-n gura le-ncalzesc.
Ma rusinez si poate aceasta ma sustine,
Ma prelungeste-n foc si ma ar unca,
Caci a iubi, indragostind albina,
E-aceeasi grea si zbuciumata munca.
Fara masura cred si fara de sfarsit,
Pe fr untea care leaga suf letul cu veacul
Eu n-am ce-nchipui, ma oglindesc maslinii,
Aici, tremurator, ma unduieste lacul.
In plinatate-i raza, de unde se incepe
Si pana aici, alunecand pe fr unte,
Eu n-o explic pe mama si n-am ce lamuri,
Mi-i dragostea o piatra. Tu-n piatra ei patr unde.