Matern la Bucovina

In casa noastra noi abia ca mai traim
Si n-a rodit gradina intreg precum rodea,
Si moare badea Gheorghe si duce-n tintirim
Argintul unui neam ce-n fr unte il avea.
Asa de tare noi la neam ne-am ratacit,
Incat nu poate nimeni sa iubeasca totul
De ce suntem pe lume? De ce ni-i plaiul mic?
De ce mereu ni-i dor? Si-n sat nu-ncape mortul?
2
O oglinda din bucati
Tot ma stramba cu bucata,
Parca usa mi-i deschisa,
Dar mi-i inchuiata poarta.
M-am nascut cu fruntea-n munti
Si cu marea la picioare
De ce-s vesnic invalid
Si Europa-i tradatoare?
De ce, ca s-ajung acasa,
Colo sus, in Bucovina,
Inchid ochii la Lipcani
Si ma doare-n oase mana?
Ce copii se nasc la Pr ut
Si ce limba ii cuprinde,
Daca-n satul Mamaliga
Scoala veche se inchide?

Daca-n graiul mamei mele
Scuipa astazi ca-n izvoare,
Cine-a nascocit lozinca
Ca-s egal printre popoare?
Fete vad, promisiuni,
Dar ce scriu n-ajunge-acasa,
Parc-as fi din alte vremuri,
Ba mai mult din alta rasa.
Soro, Ucraina draga,
Si voi, frati ucraineni,
Eu am harta poeziei
Cu fantana-n Costiceni.
Din parinti si straparinti
Lunca Pr utului e-a noastra
Mama mea si tatal meu,
Casa lor si-a mea fereastra.
Si-al meu dr um batatorit,
Visul meu de la rascruce,
A mea lacrima de sare
Pe mor minte-n loc de cruce.
De ce, Doamne,-ai blestemat
Neamul meu asa de tare
Ba-i zbori capul pe la munti,
Ba-i scoti sufletul la mare?

3
Precum sunt, precum ma sting,
Sa nu-mi vada nimeni chinul
Primavara-mi seaman graul,
Toamna sa-mi culeg pelinul.
Am o stea, lumina ei
De aice nu se vede,
Aud vocea de departe
La fereastra cum se pierde.
Am un rau, ascuns e-n val,
Si-o corabie pe ape
Incotro se-ndeparteaza,
Daca-mi este-asa de-aproape?
La apus, la rasarit,
Pe-un covor cu viorele,
S-au vazut la ochi si-au plans
Toate neamurile mele.
Tot asa la nord, la sud,
Unde ur me mai vedeau,
Dupa ce treceau cei multi,
Cei putini se adunau.
Iar asa in sus si-n jos,
Cat e cer ul si pamantul,
N-a fost sa traiesc mai mult
Doar cat viata-mi da cuvantul

4
Eu sunt trist ca un caval,
Ba mai trist ca o vioara,
Ca privirea unui cal
Ce se-ntoarce-n sat sa piara.
Eu sunt trist ca un ocean,
Ba mai trist ca o padure,
Ca un spic de grau in lan
Ce se coase ca sa-l fure.
Eu sunt trist ca un copil,
Ba mai trist ca un parinte,
Ca ninsoarea in april
Ce ingheata pe cuvinte.
Eu sunt trist ca un folclor,
Ba mai trist ca o tarana,
Ca o gura de popor
Si-a lui soarta, si-a lui mila.
5
La Bucovina, sus, la Dulcea-Eminescu,
Infinit de verde, infinit,
Intai as plange, apoi as blestema
Sa fiu egal cu ce e un pamant.
La Bucovina, sus, la Dulcea-Eminescu,
Parintesc mi-i totul, parintesc,

Se muta chipul nostru acum pe alte fete
Si graiul meu cu altu-nlocuiesc.
La Bucovina, sus, la Dulcea-Eminescu,
Intristat mi-i verbul, intristat,
Sunt oaspete acasa, de parca inventeaza
Niste chimisti agenti de poluat.
La Bucovina, sus, la Dulcea-Eminescu,
La izvor, in tarna, la izvor,
Sunt radacini si parca-ar fi si soare,
Dar cresc lastari sa piara-n umbra lor.
La Bucovina, sus, la Dulcea-Eminescu,
Pe batrani se tine, pe batrani,
In padurea noastra ultimul copac
Si cea din ur ma apa in fantani.
La Bucovina, sus, la Dulcea-Eminescu,
Infinit de verde, infinit,
Intai am plans, apoi am blestemat
Si asta, Doamne, eu nu am dorit.
6
In lucide analize
Vremea gandul sa nu-ncurc
A fost timpul austriac
Paralel cu timpul turc.
Se scriau si carti postale
Cu adrese si cu timbru,

Si cadeau zapezi in munti
Peste coarnele de zimbr u.
In padure desi copacii
Pierdeau umbrele prin vai,
Dumnezeu privea de sus
Ce fac moldovenii sai.
Si cum seamana si ara,
Si mioare pastoresc,
Imblanzind cu graiul lor
Un pamant moldovenesc.
Ce copii si ce mirese,
Si ce mici vor fi la nunti
Sub mustatile batrane,
Langa tineri cei carunti.
Cum isi apara destinul
Si ce paine moaie-n vin,
Cum se coace graul lor
Intre haturi cu pelin.
Si ce ape stapanesc
Din hotar pana-n hotar
Paralel cu timpul turc,
A mai fost si timp tatar.
Loc stropit cu sange greu
Intr-o rana de dur ut
Ba strainu-i pe la nord,
Ba strainu-i pe la sud.

Inraiti si foarte multi
Ba-i in casa, ba la prag
Paralel cu timpul turc
A fost timp austriac.
7
In satul Patrauti, sub munte,
E luna august si lumina
Cuprinde tot ce cade-n suflet,
Da-n suflet cade Bucovina.
Ce blande vieti, nevinovate,
Si cum n-ajunge o speranta,
Adanca lume cu parinti
Si cu Carpati la suprafata.
Carari subtiri si drumuri scurte,
Si n-au ecouri inainte,
Barbati cosesc pe ses o iarba
Si taie-n limba lor cuvinte.
In urma brazde se intind
Peisaj cu fan si zari uscate
Ce-nlocuiesc in Bucovina
A ei veche demnitate.
De pe cand traia in pace
Un trudit popor de tara,
Ce-l avea la nord Moldova,
Ca pe-o lacrima amara,

Ce pe-o lacrima vanduta
De imperii cu parale
Cei mai robi in Europa,
Cei mai potopiti de jale
Timpuri noi pe creste vechi,
Bate clopotu-n campie
Toata lumea e acasa,
Numai eu in ospetie
8
Visul meu nu-l are nici un om pe lume,
Nici dor asa de aspr u de satul lui natal
La Bucovina, sus, copilaria mea
Si astazi se mai tine de coama unui cal.
Gandul meu nu-l are-n lume vreo fiinta,
Si nici dureri atatea ce-n piept se suprapun
La Bucovina, sus, copilaria mea
Si azi mai vede ploi intr-un batran alun.
Dr umul meu nu-l stie nimeni, nicaieri,
Nici nu-s pe lume drumuri sa samene cu-al meu
La Bucovina, sus, copilaria mea,
Si azi mai vrea sa prinda-n munti un curcubeu.
Si somnul care-l am nu l-as dori cuiva,
Nici lacrima ce-o plang si peste-atatia ani
La Bucovina, sus, copilaria mea
Mai stinge lumanari pe varfuri de castani.

Acolo-i raul meu si-a lui grabita apa,
Intristatul nai intr-un amurg cu munti
La Bucovina, sus, copilaria mea
Se pierde printre flori cu pasii ei desculti
9
Pe sub Car pati, la coasa, la Siret,
E vara, numai vara, si-i cositu-n toi,
Dar iese nu stiu cum din radacina ei
Iarba ceea verde si pleaca de la noi.
De parca-i suparata pe nu stiu ce cosas,
In supararea ei campiile se pierd.
De ce? Nu stie numeni si nu gasesc raspunsul
Pe sub Car pati, la coasa, la Siret.
Acolo unde-i vara si-i numai vara poate
Si nu sfarsesc cositul de un veac
De ce? Nu stie nimeni, iarba ceea fuge
De la cosasii care ca amutitii tac.
Ce zadarnic chin sa vezi si sa nu spui
Ca toata munca asta se face in desert,
Ca iese suparata din radacina ei
Pe sub Car pati, la coasa, la Siret.
Si iese, si se duce ca o-ntristata poate,
Desi e numai vara si-i cositu-n toi
De ce? nu stie nimeni, si unde se opreste,
Si cand se-ntoarce iarasi verde inapoi

10
De unde, maica, vii?
Din munti, draga fecior.
Am fost sa vad vechimea
A noastra si a lor.
In munti, pe unde-am fost,
Aproape am ajuns
La soarele ce noua
Ni-i parinte sus.
La luna de alaturi,
Cand tocmai rasarea,
Sa-ntreb de neamul nostr u,
De cand ne vede ea.
Acolo, pe-naltimi,
E numai cer ul sfant,
Cuvantul catre cer
Si urme pe pamant.
Si zapezi, pe unde
Pazesc strabunii tai
In piatra chipul vechi
De oameni si de zei.
Pe locul celei lumi
E timpul indarat,
Acolo insusi cerul
E-un ornic de omat.

Pe locul celei lumi,
Cand gheturi se topesc,
Incepe-n rauri tara
Si neamul pastoresc.
S-aude-n munti adanc
Ecou ingrozitor,
De parc-ar plange cerbi
De rana si de dor.
De parca bouri gem
Salbatic si cumplit
Plecati stapanii lor
Pe cai de mantuit.
Iar cand te uiti in jos
Prin adancimi de vai
Stejari si brazi, pastori
Si tur me mari de miei.
Nesfarsite randuri,
Si tineri, si car unti
La mare-i drumul lor,
Iar leaganul in munti.
Sarata-i sarea lor,
De moarte sunt destui,
C-au fost sa-si treaca plaiul
Prin vremi cu nesatui.
Pareau ca-s niste robi,
La fel ca si stapani

Cetati in fiecare
Alaturi de r uini.
Pe locul celei lumi
Tot merg si n-au ajuns
Indepartati prea mult
De soarele de sus.
De luna de alaturi
Ce-i vede obositi,
Precum se vad copiii
Ce uita de parinti.
Si-s singuri si putini,
Si nu le-ajung puteri,
Si calea lor cea lunga
Nu duce nicaieri.
Pe locul celei lumi
Am asteptat raspuns
La cate intrebari
In suflet s-au depus.
O, sfinte, ce minuni
Am auzit atunci:
Pe morti ii lasa morti,
Intoarce-te la pr unci.
Te-ntoarce la cei vii,
Le spune tuturor:

Eu nu aleg popoare,
Ci demnitatea lor.
Ragaz la drum inseamna
Si clipa de sfarsit
O Patrie se da
O data si atat.
Incercari destule,
La fel si suferinti,
Dar lantul ista leaga
Copiii de parinti.
Pamantul de vechime,
Si sufletul de grai,
Cu cer ul impreuna
Si viata care-o ai.