Substantivul verbal se roteste
in spatiul stirii de sine,
un savant din secolul nouasprezece
pune acum circumferinta pe sine.
Observ ca timpul nu-si pierde
propria jertfa, ci-o uita,
si-asemenea apei in strop
din spatiu in spatiu se muta.
Nici o problema nu-i zero,
in catina spinu-i var tos,
circumferinta e pusa pe sine
pune-mi sufletul acuma pe os.
|