Soarele se scalda in roua,
iar mie-mi pare ca faptul acesta
se petrece usor.
Mai cu seama, pe undeva prin apropiere.
Dau padurile la o parte,
imi fac drum prin munti,
apoi pasesc peste doua postate de nori,
urc intr-o luntre cereasca,
care seamana mult cu cea a lui Odiseu,
trec vazduhul vaslind,
dar orizontul
tot fuge de mine.
Aflu ca si universul are orizonturi,
fac cunostinta cu ele,
vad: cade roua,
ca la noi acasa.
Soarele se scalda in stropi,
ma stropeste cu aer si stele,
si rade ca un copil
pe care l-am vazut undeva pe pamant.
Eu continuu, insa, sa-l prind,
bobocul cu pana de foc,
caci lucr ul acesta imi pare usor:
dau padurile la o par te, imi croiesc dr um prin munti,
apoi pasesc peste postate de nori,
dar orizontul tot fuge de mine
|