Sa ma chemati sa va cant,
daca nu vreti sa va risipiti
la masa plina de bucate,
ca niste cetati, ruinandu-va,
langa copacii ce dau in fr unza
Mai am o ora de cantec,
in care durerea o-ncerc
intre dinti,
arcul ei intins
ma umple cu taioase sageti
Mai am o ora de cantec,
patruns de iubire,
va chem sa patr undeti iubirea,
sa scoateti din strafundurile ei
impietritii corali
Sa ma chemati sa va cant,
daca nu vreti sa intrati in primavara
fara muguri si fr unze,
daca stiti ce e vara,
ce e toamna,
ce-i viata si moartea,
ce-i intre ele.
Atat de putine cuvinte mi-au ramas,
incat,
de nu ma chemati sa vi le spun,
le uit si pe-acestea,
si atunci, ce-o sa va spuneti unul altuia,
cand n-o sa mai aveti cuvinte?
Sa ma chemati sa va cant,
caci fara cantecul meu,
va va parasi inima,
si-atunci, ce-o sa va doara?
Pustiul? Nisipul?
Sa ma chemati sa va cant
|