Iar pe la noi stejar ul nu-i asa de verde,
Mai mult pamant, probabil,
sta in fr unza lui,
Caci de stejar ni-i fr untea, sufletul si gandul,
Cand crengile se leagana, pe noi ne bate vantul.
Iar de-am cantat candva coroane-n veacul nostr u,
Am cantat coroana si fr unza de stejar,
Cand iarna singulari, cand toamna printre ploi,
Un zbucium de stejar ne-a zbuciumat pe noi.
Caci intre-atatea ramuri au tot crescut stejari,
Ca o istorie grea sta vremea-n fr unza lor,
Pe noi lastari porneste codr ul des sa creasca,
Nascandu-se in frunza, pe noi ca sa ne nasca
|