Un cantec de copilarie,
un cantec cu miei,
cu fluturi si vise,
un cantec cu spini,
cu serpi si urzici,
un cantec cu parinti si bunei.
Cand am incheiat cantecul,
pe locul buneilor erau mama si tata
Un cantec iubitei,
un cantec cu foc,
cu lacrimi si nesomn,
un cantec cu spini,
cu serpi si urzici,
un cantec fara de parinti.
Cand era sa-nchei cantecul,
iubita,
ca o pasare,
se gatea sa plece
Un cantec mie,
un cantec al sufletului,
al vietii, al mortii.
Un cantec singur,
tot uitandu-ma la iubita,
la pasarea care zbura
Intre mine si pasarea ceea
vad cioburi de cantec,
verzi ca meditatia poetului
pe tar mul unei mari indepartate
|