Nici azi, nici maine : ziua cea de ieri. Unde sunt orele pierdute-n veac ? Mi-e dor de stinsele priviri, ma cheama glasuri ca stafiile prin amintirea fara timp.
Vreau sangerarea soarelui sleit pe lacuri,
in amurguri bivolii mugind,
freamatul gradinii dintre ziduri,
izul fructelor de ceara din camarile de iarna,
penumbra cu parfum de camfor a salonului de rips,
in oglinzi cu apele uitarii
si unde-a stat intre faclii
fratele dus dintre cei vii.
Vreau pasul tatei, care suie scara,
gongul de bronz sa sune cina,
vreau, mama, iar sa-mi aud numele
rostit duios si aievea
cum a ramas plutind in paragina din gand.
Sa ferec vraja-n casa cu drugul pus in poarta,
sa foarfec in firida candela
si singur in aria moarta
sa-mi latre-n noapte Priam la zodiile reci
pana tarziu, a urat, a pustiu,
cand in asternutul cu miresma de lavanda
voi adormi de veci.
|