Septembrie cu drumuri de-arama in padure, cu-ntarzieri de cornuri si povarnisuri moi pe cari se-opresc din umblet intoarcerile sure de turme cu talanga si botul in trifoi,
cu haitele de vanturi goneste pasari ude si-azi toarna-n desfrunzire faclii cu floarea-n jos, iar resemnarea-si rupe un chiot ce se-aude din via luminata cu pulbere de os
Cu ochii-nchisi si parul plapand arzand in aer, prin ierburile rosii cu melci pe spin dormind, in ganduri cu taisul celui din urma vaier si-n vine inelarea de presimtiri fugind,
mergi singura prin basmul metalic ce se-ncheaga pe unde-si trase vara pulpana de azur, caci preajma mea te cere cu gleznele prin plaga1 si-n crestetul simtirii te-nfigi ca plopul dur.
Stiu: vine-n tara iarna cu naluciri de sare,
cu poduri scrise-n sticla cand ape-ncremenesc.
Stiu: lampa te sfinteste pe tamplele amare
stiu: sanii spulberate suna pe-un drum domnesc.
Ci-n sovairea zilii, plecand, mantaua-ti fluturi. Stii-n gandul meu de toamna ce drept si trist ai stat? Chin ingeresc! la plaje zac ciuruit pe scuturi pe cand in largul dulce, un val s-a departat.
|