Gara peticita de lumini, sine verzi sub luna de venin, camp de ceruri intepat cu spini ce tacere, suflet pal si mut, trenurile toate au trecut.
Vantul rupe rufe de matasa, gandurile au fugit din casa, vino, rece mana de miresa, pune-mi clopotei la gat
ca sa-ti treaca de urat.
Ultim sir de roti, porniti alene, felinare, tremurati din gene, tipa, deznadejde, in sirene, suspinati, supape-n unison, zgarda, scutura-te de peron.
Gara luminata si pustie, trenurile pleaca pe vecie, iesi dintr-un sertar, melancolie, cu panglici, cu bucle si hartie, ca paiata-i fara de scufie.
|