Sat rusesc in Basarabia
esti uitat de cand lumea-ntre troiene;
iarna iti face castele albe
langa colibele tale ingrozite
cand ara crivatul napustit
peste campiile rascolite.
Mujicii trec cu vreascuri si tarlii
fara graba;
gerul le-a pus fire de sare in barba;
demult pe-aici n-a mai sosit o veste;
si femeile duc copii
la sihastrul care vindeca bolnavii
si taie copaci de carbune si argint
in schitul de la vreo zece verste.
Toata lumea se inchina aci.
Noaptea stelele ard umilite langa opaitile ce fumega sub grinzi si langa icoanele innegrite cand printre vite oamenii dorm.
Si lupii urla tacerea stepelor
sat in care intarzie minuni
si betivi cu pletele crescute
care-ti vestesc de-un nou Mantuitor.
Si toata lumea se inchina aci.
Pune poezia Iarna pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.