intr-un sfarsit in marginea orelor moarte
nalt si aspru, Turnul a crescut
zi cu zi, noapte cu noapte,
intemnitandu-ma.
Singur veghez. Nici un zvon. Lumea e de mine departe.
Glasul striga-n desert :
unde sunt visele ? unde izvoarele ? unde esti, mama ?
Pumnul zadarnic izbeste in piatra.
Cine e de vina ? cine ma desparte ?
Nimeni n-aude. Nimeni nu ma cheama.
E tarziu. Turnul sporeste in noapte.
|