Orele se perinda calm in ochii strainului, Inalta e toamna pe zborul fantanilor. Sa fugi ai vrea din parcul cetatii, dintre vechile ziduri, ocol dand restristei.
Pasi fara numar semeni in pietrele drumului, vis razvratit legeni in freamatul arborilor, cu stol salbatic de cuvinte ai napustit piata. Van e repaosul azi pe fiece banca.
Rapus, din lupte obscure de unul singur, fluturi in fularul decolorat, steagul tau fugar, sub victoria indiferenta a nimanuia Noptile doar iti boltesc arcul vast al Exilului.
|