In adanc, unde uitare nu e
si doar in vis patrunzi
prin al somnului fara de fund abis,
tu ma astepti in lacrimile de altadata.
Palida reintalnire, singura clipa vie in trena lacrimilor de altadata, ti-ai insemnat locul
pentru vecie in adanc, unde uitare nu e.
E mult de atunci si esti mereu aproape langa izvorul limpede si mut pe care-l sorbi cu
setea de altadata si invii priviri in tristele pleoape.
Topita-n in tremurul de asteptare, esti steaua somnului unde-mi dorm apele si veghea ta
cainta-n mine suie. Ziua c de prisos, noaptea e de lumina in adanc, unde uitare nu e.
|