Ce frumoase intre noi cuvintele luminand de-a lungul anilor. Cum din sunet si din visul singur s-a implinit in ele intelesul.
Fost-au unele tesute
din sideful efemer al crinilor,
altele au crescut din jarul sangelui,
zvonesc cele din urma sub domurile serii.
Sunt clopotele in gand sunand vecia noastra, ora cu ora cuprinsa de amandoi. Iubirea c de
mai-naintea noastra, si mult ne poarta dincolo de noi.
|