Veghea mistica

Vezi toate poeziile poetului



Tii minte: in tacerea din arhondaric focul si-nchidea pleoapele cate una -
A fost dupa o zi cu izvoare si brazi
cand portile s-au desferecat sunand
si aria dintre pridvoruri ne-a suras
cu sangele din muscate, cu peretele de zorele.

Seara s-a straduit si, in sfarsit, a descins prin soarele care se intetea a moarte, cand stupii au tacut si florile s-au inchis si muntele si-a tras pulpana din cer peste coama-i aspra de carbune.

In odaia de var, langa focul zdrobit,
suspinul tau talmaci clipa:
in curtea rotunda limpede vazduhul
si caderi triste: cantece din lemn,
si trecerea umbrelor smerite
catre incaperea cu facle in muguri albi descrescand.
Din drum, de departe, zurgalaii de vis
vantul, in ganduri, ni-i scutura:
o trasura tarzie care suia -
si a noastra care, in zori, pleca, draga, pleca.

Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Veghea mistica pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.



Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani