Prin ecoul lumii surde eu te-aud strigandu-ma
Si prin miile de ganduri iti raspund: saruta-ma,
Nu m-auzi si pleci in zare sa ma cauti pintre nori,
Nu sunt acolo, sunt pe pamant pintre miile de flori.
Te indepartezi alene pe taram nefermecat,
Lasi in urma un dor nebun de-a nu putea fi uitat,
Pasii grei te inalta-n ceruri sa aduni stelele tarzii,
Eu astept prin ceata deasa pe pamant ca sa revii
Si ca roua diminetii te strecori la pieptul meu
Spunandu-mi povesti absurde vazute in drumul tau,
Imi promiti ca nu mai pleci, sarutandu-ma incet,
Asa mi-ai promis si ieri, insa azi nu te mai cred.
Fiindca stiu ca-n nopti tarzii Luna te cheama la ea
Si tu pleci, te furisezi si ma lasi in urma ta
Si prin razele de Soare dimineata mi te-aduce
Si cu dulcele sarut imi stergi lacrima ce curge.
De-ti tai aripile grele stiu ca nu vei mai fugi,
Vei ramane langa mine dar sufletu-ti voi rani,
Inima-ti va ingheta, se va sfarama incet,
Decat un inger de gheata, eu aleg sa te astept.
Poate ca intr-o noapte anume voi fugi si eu cu tine,
Vom ajunge pintre stele si acolo vom ramane
Si prin picurii de ploaie ce se astern pe pamant
Vom hrani iubirea noastra legata de un singur gand. |