Prin lumina lunii blande,
Chipul ei firav se vede,
Pleaca-ncet dar nu sti unde
Si o urmaresti alene.
Imbracata-n haine albe
Parca pare o naluca,
Se opreste-o clipa-n loc,
Te-a zarit si vrea sa fuga
Dar nu fuge se intoarce
Si se-apropie de tine,
Si ca prin magie face
Sa uiti tot ce este bine.
Rade-ncet, te ia de mana,
O saruti si cu ea pleci,
Din vise crezi ca e o zana
Si-o urmezi pe noi poteci.
Dar cand Luna se ascunde
Dupa norii de pe cer,
Ea dispare nu sti unde
Si-apare ca prin mister.
Hainele albe si pure
Ii sunt negre si cernite,
Ea vrea suflete sa fure
Si inimi ce sunt ranite.
A fost o stea cazatoare
Si-a murit iubind un om,
Acum e doar o naluca
Ce face din om, neom. |