Primavara de Virgil Gheorghiu E primavara iarasi si pasarile cinta Ascunse printre frunza ciresilor albiti, Un cintec de-amintire, iubirea noastra sfinta
corpul ei de mercur il cuprindeam se lipea de mine cu toata pielea pe care o avea era o
reflectare invers proportionala a corpului meu dumnezeu ma gandeam ea asteapta atat de
mult incat zilele pe care le-am pierdut respingand-o sunt ca picaturile ce curg din robinetul
defectat in stare sa ma scoata din minti
corpul ei fara oase flexibil moale tremurator ma cauta prin noapte si se ghemuia langa mine asteptand sa-l mangai sa-l iubesc asa
cum n-a facut-o nimeni pana atunci corpul ei flamand de parca adunase in sine dorul calugaritelor din toate timpurile si din toate chiliile intunecate si reci
corpul ei sensibil ca un nerv dezgolit speriat de insasi existenta
lumii inconjuratoare cautandu-ma sa intre in mine sa-l acoper sa-l tin lipit de mine corpul ei care ma priveste si acum care striga la mine si ma uraste ca nu incerc sa-l retin ca ii permit sa plece incredibilul corp de
Pune poezia Poem pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.