Cu vremea, gheb in spate, casa iesi Ia drum. Sindrilele zburate deschid flamande guri; Pe subredele trepte sta un cerdac de fum; O pulbere ca tarna s-a strans la-ncheieturi.
Trec oarbe anotimpuri prin geamurile sparte; Un vifor a intors-o spre un taram uitat; Pragu-i tocit de-amurguri venite de departe, Peretii-s os; lumina in var s-a inchegat.
Seara, se-aud cuvinte prin tinda, prin odai; Pe-un scrin mai lacrimeaza o frunte de zapada; Sar clipele sonore ca boabe din pastai; La miezul noptii, palme raman pe balustrada.
Atunci, miroase casa a dragoste si lut Si inima-i batrana din ceturi se trezeste; Se reazema gemand de propriu-i trecut Si-n panze de paianjen incet se inveleste.
|