In turnul de gheata, cu porti zavorite De mult primavara inchisa plingea, Iar zeul zapezii cu plete-ncilcite De turturi de gheata, scirsnind o pazea ; Mantaua lui alba de vifor tesuta
Ascunde cojoace o suta.
Dar, iata, se simte o calda-adiere, Si Marte, razboinic cu spada in vint, Soseste, izbeste in zeu cu putere, Si-n doua il lasa intins la pamint. Apoi, pe fugaru-i suind-o, plecara, Si florile-ncep sa rasara.
Si totul prin farmec incepe sa cinte, Zefirul in frunze si ingerii-n cer, Zglobii musculite la orice raspinte S-aduna si dreptul la viata isi cer. Iar fluturi-n haine cu sute de fete
Aripile-ncep sa-si invete.
Da, cintec si viata e-ntreaga natura !
O lebada alba pe lac a trecut Si papura-atinsa de zefiri murmura : "Veniti, albe lebezi, viata a-nceput" ;
Iar barza-si inmoaie adinc pliscu-n apa Si puii pe-un turn isi adapa.
"Si tu simti viata, imi zise o floare, Cunosc de la tine un cintec de mult. Mai cinta-l o data, as vrea sa-l ascult." Si codrul raspunse : "Sa-l cinte, e soare, Si dinsul e tinar si bine il prinde
Cintarea ce-n el se aprinde".
Sa cint, da, sunt tinar, sa cint veselia Cu amfora-n mina ca zeii antici, Ce-mi pasa de dinsa, de mult nu-i aici. Sa cint, da, sunt tinar, sa-nceapa orgia, Dar ce fac cu plinsul ce-n sufletu-mi port, Cintare-as un cintec de mort!
|