Regina visurilor Mab
Mai mare nu e ca rubinul
De la turbanul de Nabab,
Si e usoara ca suspinul.
Caruta ei, cum unii zic,
E jumatate de aluna,
Si caii praful cel mai mic,
Si haturi razele de luna.
Un artagos si gros muscoi,
Intr-o livrea catifelata,
Conduce mandrul ei convoi.
Regina sade rasturnata.
Si fie ploaie, fie vant,
Picior peste picior se duce,
Ca fulgul cade la pamant,
Si vise-n foi de nuc aduce.
Iar cand s-aude-un bazait
Ca de lacusta sau albina,
Atunci se stie c-a sosit
La poarta-a viselor regina.
Ea coltul fustii-si pune-n brau,
Sa nu o calce in picioare,
In mana ia un spic de grau
Si cu un gest de vrajitoare:
Fecioarei se arata in vis
Ca un flacau frumos si dulce
Si-n inima ii lasa scris
La el cu gandul sa se culce.
Flacaului ii zice: "vezi,
Cutare dupa tine plange",
Si-n somnu-i patimas il vezi
Cum perina in brate strange.
Si soacrelor le zice iar,
Ca sunt batute de-ai lor gineri,
Si babelor le face chiar
Ponos cu neinsuratii tineri.
Si pe saraci si pe avari
De o potriva ii munceste,
Pe unii-i face oameni mari,
Pe altii hotu-i jefuieste.
Batrani aproape seculari,
Ce anii isi tarasc in bete,
In visul lor cu fete mari,
Fac pocinog ca-n tinerete.
Iar popa vede necajit
Cum preoteasa in chilie,
Cu dascalul afurisit,
S-a pus pe chef si veselie.
Toti muritorii ziua fac
In contra ei dusmane plangeri
Copiii singuri dorm si tac,
Caci numai ei viseaza ingeri.
|