S-a dus si cintecul din urma, Oricit era el de frumos Si-n valul marii furtunos S-a-nmormintat pentru vecie A lirei sfinta armonie Si cintecul cel mai frumos !
Drept barca avusei speranta. Si ca pilot o blinda stea
De ea legasem viata mea, Si-am zis sa stea in departare, Voi sa cunosc a vietei mare, Frumos pilot, frumoasa stea !
Si am pornit, cintind viata Iar luna dupa noi fugea, Cind, deodata, blinda stea Aluneca, pica in mare, intunecind intreaga zare - Si numai barca mea fugea.
De-atunci alerg fara*ncetare Pe valul marii furtunos, Si pling si strig : "Pilot frumos. De ce-ai cazut din albastrime, Raspunde,-n care adincime Se stinge visul meu frumos ! ?"
|