Nucul cel batran si gri
E demultlasat pe-o parte
Parca ar sti ca va muri
Si se lasa cuprins de moarte.
Iarna grea, deloc nu la crutat
Starpindu-i aripile-ncrenganate
Si pe loc l-a transformat
Intr-un condamnat la moarte
-Nucule nu te duce nu pleca
Plange biata randunica
Vine vara ti-oi canta,
Nu te duce nu pleca
Cum sa nu ma duc iubita mea
Daca iarna nu ma vrea,
Vina vara mi-ai canta
Dar la toamna vei pleca!!
N-oi pleca nucul meu drag
Am sa stau la tine-n crac
Si-am sa cant cu drag cu drag
Pana vine vara iar.
Nu poti sta fire plapanda
Vine iarna te mananca,
Si-ar sa rupa din faptura ta
Cum a rupt din vlaga mea
Si m-ia smuls bucata cu bucata
Vlaga noptilor iflacarate,
M-a lasat slab si uscativ,
Ca u prost si rau betiv
Iara tu draguta mea,
Dute, dute nu mai sta
Nu lasa sa vina iarna
Sa te prinda roata haita.
Vara trece ca un vant
Te trezesti singura-n camp
Si cu iarna pe carare
Vei plati cu multa jale.
Nu s-a dus biata faptura
A ramas in batatura.
Si-a cantat o vara intreaga
Nucului batut de soarta.
Si-ntr-o zi asa deodata
Dinspre nordu' indepartat
Se ivi o ceata deasa
Cu cer negru si opac
Si in loc de soli sosise
Geruri negre si aprinse
Care ucideau in calea lor
Tot cei viu si miscator.
-Nucule mi-e frig si am sa mor
Si mi-e dor, mi-e dor, mi-e dor
De soarele nemuritor
Mi-e dor, mi-e dor si am sa mor
Si faptura ei plapanda
Se intinse sangeranda,
Pe un crac al nucului batran
Si pleca spre cer plancand.
Dar ti-am spus faptura draga
Pleaca, pleaca nu mai sta,
Nu mai ascultat, o , draga
Si-ai plecat nainte mea
Dar curand, curand te voi urma !
|